despre pace interioara si alti prieteni imaginari (gradina secreta)

era o dup’amiaza fierbinte de vara si n-aveam nici un chior in buzunar sa-mi cumpar o sticla cu apa sa-mi racoresc gatul si sufletul. golaneam strazile prin locurile pe care le frecventai sperand ca printr-o minune sa te gasesc. renuntasem sa te mai sun. ma obisnuisem sa nu-mi mai raspunzi. cautam un loc unde sa ma ascund, singur, de mine. prin gardul viu si inalt pe langa care mergeam am observat un fel de intrare. m-am strecurat printre crengile subtiri si am nimerit intr-un tunel intunecat cu frunze verzi. in celalalt capat se zarea o lumina. ghemuit am pasit incet inspre lumina. zgomotul orasului ramanea undeva in urma mea, tot mai departe. o liniste placuta de frunze fosnind m-a invaluit inainte sa ajung la poarta ruginita facuta din fiert forjat in forme inflorate. am deschis poarta care scartaia si am dat de niste trepte inguste. am coborat si am gasit un leagan facut doar dintr-o bucata de scandura si doua liane suspendate de ramura groasa a unui copac milenar. undeva in dreapta exista un luminis in mijlocul caruia rasarea triumfatoare o fantana arteziana reprezentand o floare de lotus. m-am repezit sa beau si am gustat cea mai curata apa din oras. aproape gafaind mi-am sters gura cu dosul palmei cand de undeva din spatele meu ti-am recunoscut vocea ta surprinsa: “hei alex, cum ai ajuns in gradina mea secreta?” …

fara violenta, doar cu dragoste

ninsoarea a inceput sa curga ca o perdea alba, de matase. “repede, vino sa vezi, ninge!” m-am apropiat cuminte de fereastra si de la spate i-am cuprins mijlocul cu mainile. si-a lasat capul sprijinit de umarul meu si a oftat usor. zambea totusi. i-am sarutat tampla dreapta si i-am mangaiat parul. s-a intors, a zambit iar, m-a privit in ochi, apoi si i-a inchis pe ai ei si m-a sarutat. “stii, esti cel mai mare prost!” “de ce?” am intrebat eu. “pentru ca in loc sa te tii de prostii cu jandarmii si huliganii mai bine te-ai gandi cum sa ma iubesti” “dar te iubesc” “nu la asta ma refeream…” mi se pare foarte frumoasa cand ma cearta si ma priveste putin incruntata. “fa dragoste cu mine!…” a spus dintr-o rasuflare. putin contrariat i-am lasat in jos breteaua maieului si i-am sarutat umarul. era fin si alb. am urcat pe gat inspre urechea in care i-am infipt o limba. parul ei mirosea a portocale! am continuat s-o ling peste obraz pana am ajuns in dreptul gurii si am sarutat-o apasat strecurandu-mi limba intre buzele ei…

huligan(in piata unirii pe 15 ianuarie 2012)

data: 15 ianuarie 2012
ora: dupa 21.00
locul: bulevardul i.c. bratianu (intre universitate si unirii)
cum s-a intamplat:
am ajuns la universitate unde nu se mai intampla mare lucru. oamenii protestau mai mult sau mai putin pasnic prin sloganuri impotriva presedintelui. dupa scurt timp au iesit mai multi tineri din pasajul universitate (veniti probabil cu metroul). s-a auzit o voce: “hai sa-i ajutam p’aia de la unirii!” si-am mers. in zona pasajului lipscani (recent repus in functiune sub numele de “pasajul latin”) i-am gasit “p’aia de la unirii”. erau aceeasi pe care-i vazusem on-line. cu glugi in cap si baticuri la gura rupsesera gardurile care despart sensurile de mers si facusera din ele baricade. sparsesera borduri si se inarmasera cu pietre. ca o maimuta am procedat la fel. am rupt garduri, am facut baricade(respect pentru gloria – singura fata pe care am vazut-o tragand de garduri cu noi) am aruncat cu pietre inspre jandarmi iar acestia au ripostat cu gaze lacrimogene. am fost in primele randuri! cativa ghinionisti au fost bagati in dube sub valurile noastre de huiduieli. la avansarile jandarmilor fiecare fugea pe unde apuca. care pe stradutele laturalnice, noi la pas cu spatele spre unirii. cu ochii rosii, lacrimand si scuipand am ajuns in intersectia mare de langa magazinul unirii unde ne-am regrupat cativa si-a inceput dezastrul. unii s-au urcat pe stalpi si au rupt semafoare, camere de supraveghere si semne de circulatie. altii spargeau borduri in continuare. pietrele nu se mai aruncau inspre jandarmii ramasi la intrarea in pasajul unirii ci inspre ferestrele bancilor, ale chioscurilor cu ziare, tonomatelor de orice fel si refugiilor din statiile de autobuz. furia a fost a tuturor insa putini o impartaseau. “baaa, nu mai spargeti geamuri!”, “de ce ba esti sub acoperire?” “nu, da’ le dam motiv sa traga in noi”. dupa ce ne-am incalzit la un foc ad-hoc facut dintr-o reclama si un ornament din lemn de langa parcul unirii a fost randul nostru sa ii speriem pe jandarmi. “pe ei pe mama lor!”: inarmati cu pietre si gata de lupta am fugit intr-un val inspre jandarmi insa am am fost iar intimidati de dube si imprastiati de gaze… o masina a jandarmeriei cu tun de apa s-a apropiat sa ne stinga focul. era putin dupa ora 23.00 cand am decis ca e cazul sa ma retrag prin centrul vechi inapoi catre universitate unde ma asteptau filip, prietena lui si razvan. ma avertizase filip ca dupa 12 noaptea jandarmii vor intra in forta. adica vor ridica oameni de pe strada. la universitate am protestat pasnic cu apa minerala si cafea. la 00.00 am plecat inapoi spre unirii prin centrul vechi insa lucrurile se calmasera deja..
incendii-in-piata-unirii?autoPlay=true&pl=featured&page=3#ve_video_player_a

da-da(L)ism+aveti=?

a inceput sa-mi fie frica de telefonul meu de cand ai incetat sa-mi mai raspunzi.. stai putin. asta (nu) e (doar) un alt post. astea sunt gandurile mele materializate in litere, imagini, sunete. asta sunt eu in degete si taste. si pe bune ca ma sperie telefonul meu.. pe langa tacerea de la sfarsitul apelurilor catre tine mai este si alarma aproape zilnica pe care o aman de fiecare data cu cateva minute de dragul somnului dulceag. imi amintesc de vara aia nebuna cand mi-am pierdut telefonul pe care-l aveam atunci. o mare parte din viata mea s-a inecat intr-un w.c. turcesc din vama veche.. pentru moment am crezut ca zeii isi bat joc de mine insa vocea prietenoasa din capul meu m-a linistit luminandu-mi mintea cu faptul ca aveam de reumplut un gol necesar convietuirii printre semenii mei.. a fost foarte bine fara telefon cateva zile(!) ma simteam extraterestru si liber. daca as fi putut, as fi ramas asa: strain de sentimentele de vinovatie si datorie morala fata de apelurile pierdute de la parinti, prieteni si alti oameni care vor sa stie.. (completeaza cu ce vrei tu).

sa revin totusi la recenta mea fobie. nu cred ca psihiatrii prescriu anxiolitice pentru asa ceva.. ma multumesc cu o tigare(ta) din pachetul tau uitat pe fundul oceanului printre pirahnia, sepii si rechini cu dinti cat o palma de copil (ea: revino-ti! eu: ce zi e azi? ea: vineri 13. eu: ma mai ubesti? ea: ghinion, te musc de buza) ma iubeste in continuare in timp ce buza mea violata incepe sa sangereze cuvinte moi si rosii precum niste limbi in pizda. te-ai speriat? da, dar am avut un orgasm.. mai fa o data!

…
fumez si privesc speriat la telefonul meu argintiu cum sta nemiscat in husa de piele neagra. ma gandesc sa te sun, sa te trezesc din somn, sa-ti spun ca te iubesc si-apoi s-adorm si eu..

visul unei nopti de iarna

m-am trezit dezbracat si indragostit pe plaja sanului tau stang, sanul drept. cu parul prafuit cu nisip de ingeri am privit spre soare vrand sa-mi dau seama ce se intampla si am gasit mai sus de capul meu, printre zulufi roscati, zambetul tau. vorbeai dulce ca si cum lumea abia ar fi inceput odata cu surasul tau. fiecare cuvant era un sarut iar fiecare sfarc, o capsuna. nu purtai haine si iti era putin frig si tie. te-am imbratisat sa te incalzesc si ti-ai incolacit picioarele subtiri de spatele meu. te tineam asa si-ti miroseam parul ars de soare. in departare pescarusi zburau cerul si fugareau norii albi. in curand apa ne-a atins gleznele si atunci ne-am ridicat si-am plecat, ciufuluti de vant, izgoniti din rai… primii stropi de ploaie au lovit repede asfaltul incins insa purtam deja ochelari de soare. ti-am spus ca te iubesc iar tu ai ras si te-ai bucurat pentru ca nu-ti mai era frica de fulgere.

poveste de iarna(cu zapada)

noaptea a adormit grabita si rece peste acoperisurile orasului de la ultimul etaj. cateva ferestre aprinse vegheaza cerul negru sa vada: ninge, nu ninge? ba da! sa ninga! cu fulgi mari ca-n poveste! sa ne acopere, sa ne ascundem limba intre buzele celuilat. ce fericita ar fi mintea daca inima ar cunoaste doar dragostea..
si ratacesti, ratacesti prin zapada mintii cu gandul intr-o gaura de k-eye prin care te vezi asa cum iti doresti: langa semineu cu ceai fierbinte, mere coapte, portocale, scortisoara si implinit de dragoste. ce bine ca exista povesti de dragoste cu final fericit si dimineti de iarna cu trupuri incalzite sub patura. ce bine ca existi TU! sa nu mai plecam de aici. sa ramanem asa, goi si imbratisati, nestiuti de nimeni, indragostiti. buzele noastre se iubesc in sarutari de soare iar stelele danseaza cantecul nostru de dragoste.

…si ne iubim, ne iubim ca in poeziile lui nichita in care, la sfarsitul dragostei… ar fi decat moartea.

as vrea sa scriu ceva frumos…

dar parca nu prea are rost. parc-ar fi… neverosimil. nerecunoscatorul de mine. sa fiu biciut cu bici de dragoste pana sangerez iertarea. sa fiu sarutat cu buzele tale de iubita si mangaiat cu ochii tai dulce-ciocolata. iarta-mi, te rog, dragostea caci s-ar putea sa te raneasca. ca in fight club. mereu ranesti pe cine iubesti. asa dragostea este incontrolabila uneori. cel putin in opinia mea. dar sa pastram pacea intre noi, prieten drag.

unde duc toate liniile astea?..

aceasta nu este o poveste. acesta este o viata. invatata si traita asa cum crezi ca este cel mai bine pentru tine. te trezesti inainte sa rasara soarele (sau nu dormi deloc) si pleci la serviciu. muncesti mult si te odihnesti putin. in putinul timp liber evadezi in lumi imaginare populate cu oameni si prieteni imaginari si in tot felul de iluzii. “iluziile nu devin reale”. te simti mai mult singur desi esti inconjurat in fiecare zi de atat de multi oameni. prietenii vin si pleaca. apoi se intorc si.. pleaca iar. pasiunile vechi tind sa devina reale(?). e multa luna neagra.. eclipsa asta parca tine de o vesnicie. si totusi unde duc toate liniile astea? dar este sigur sa ajungem la capatul lor? la radio au anuntat iar armaghedonul. si tu dragostea mea, mai ales tu, tu pe unde te-ai pierdut? iti mai amintesti de catelul ala ciufulit din parc de care ai ras cand ti-am spus ca nu ma tund ca el? stii ca mi-e rau de dor de tine??? stii asta? .. mai esti oare acelasi om pe care l-am cunoscut dansand? mai dansezi? pe ce linii de tren mai mergi? desculta.. te-ai inrolat cumva intr-o armata a uitarii? ti-e bine? iti mai amintesti de mine?

nu ma mai pot privi in oglinda sau deja-voodoo-ul lui romeo

De dimineata m-am trezit injurand printre dinti pentru ca iar aveam sa intarzii la serviciu. si nu intarziatul in sine ma indispunea – ba chiar cred cu tarie ca este dreptul meu de lunatecinsomniac – si nici mustrarea cu care de altfel m-am obisnuit ci vocea pitigaiata si iritanta a colegei pe care o auzeam deja cum imi zgaraie timpanele mintii.. fenomen, dupa opinia mea, mai dureros decat cel real. Asa ca am renuntat repede sa ma grabesc sau sa ma mai stresez. Am deschis larg fereastra sa alung somnul si mi-au placut racoarea si cerul tomnatec innorat. M-am intins inapoi in pat de unde mi-am aprins o tigare si am baut sorbind din cafeaua cu lapte ramasa de ieri ca si cum ar fi fost inca fierbinte.. imi simteam cearcanele umflate de nesomn si de nevise. pufaiam tigarea lansand deasupra mea, inspre tavan nori de fum albastru si fortam parca in ciuda somnului sarac visarea cu ochii deschisi. Una dintre cele mai dulci si mai bogate roade ale toamnei mi s-a parut dintotdeauna reinceperea stagiunilor cu spectacole de teatru, opera si alte evenimente monden-culturale. am un spectacol de tango modern ratat in stagiunea trecuta dar pe care l-am regasit cu mare bucurie in programul de luna viitoare. numar zilele pana atunci asa cum mai numeri uneori cand stii ca se apropie aniversarea ta. un regizor roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca Julieta nu s-ar fi sinucis iar raspunsul l-a metamorfozat in acest spectacol unic de tango cu muzica RadioHead si pe care abia astept sa-l vad, sa-l aud, sa-l respir.
Imi readuc mintile in prezent amintindu-mi de colega agitata. Imi parasesc culcusul meu cel cald si drag, deschid usa dormitorului, ies, inchid usa, pasesc descult prin holul semi-luminat, ma impiedic de papuci, injur pisica in soapta, aprind lumina din baie, deschid, intru, ma sprijin cu palmele de marginea chiuvetei, privesc in oglinda si incremenesc. stupoare: parul meu ciufulit nu mai era. si nici dintii mei albi si strambi nu mai erau. EU nu mai eram. Disparusem. Eram invizibil ca si cum nu fusesem niciodata pe fata sau pe dosul pamantului. pentru o secunda ma crezut ca murisem in somn iar acum, fiind doar spirit pur oglinda nu reflecta ce nu cunoaste. Panicat am cautat repede in mecanismul de rotite dintate al mintii mele un raspuns fie el si paranormal dar viu pentru dilema mea nevazuta. Am realizat ca peste fix 3 minute va suna alarma telefonului si ma voi trezi ciufulit, cu cearcane umflate de nevise, injurand printre dinti pentru ca iar voi intarzia la serviciu.
“Buna dimineata iubita mea frumoasa!” (ii aplic doua ventuze de buze peste ochii inchisi si vad cum zambeste din somn) “ai visat frumos?” ‘neata!’ (raspunse ea dulce si incet) ‘da, am visat ca Julieta inca traieste’…

a primi sau nu inima cuiva

ne plac darurile de orice fel. impachetate sau nu, legate cu panglica rosie sau in punga din hartie frumos colorata.
daca ar fi vorba despre o interventie chirurgicala pe viata si pe moarte sunt ferm convins ca nimeni nu ar fi atat de nebun incat sa refuze transplantul vital. poate doar vreun fanatic religios al carui zeu i-a interzis in scris sa imprumute organe de orice fel de la semenii sai ajunsi deja la el(zeul ciudat).
dar daca cineva iti ofera cel mai de pret cadou din intreg universul asta infinit si misterios? DRAGOSTEA. pura, inocenta, naiva, curata, nemaidaruita si neconditionata? suna bine oferta. mai ales ca e moka. orgasmic de utopic am gandi )
iubeste-ma, iubeste-ma cum n-ai iubit pe nimeni pana acum. iubeste-ma doar pe mine pentru toata viata si pentru toata moartea ce va urma… sfasie-ma cu dinti de lapte si fa-ma apa si hrana pentru ingeri blonzi. inchide-ma intr-un pumn de pamant in cutia ta in forma de inima iar de acolo vor rasari crini si trandafiri de culoarea sangelui. iubeste-ma si-ti voi lumina diminetile cu sarutari de soare, iubeste-ma si-ti voi racori zilele toride cu imbratisari de ploaie, iubeste-ma si-ti voi incalzi noptile reci cu mangaieri calde de luna plina. iubeste-ma si-ntreg universul va asculta de noi pentru ca nimic nu ii place mai mult decat dragostea. ne va ocroti oriunde am merge si orice am face pentru ca el, el este dragoste.

…si-acum spune-mi: daca cineva ti-ar oferi un asemenea cadou, l-ai accepta?
…bineinteles. toate cadourile se primesc cu draga inima. te iubesc si-ti multumesc!

DRAGOSTE si PUTERE