De dimineata m-am trezit injurand printre dinti pentru ca iar aveam sa intarzii la serviciu. si nu intarziatul in sine ma indispunea – ba chiar cred cu tarie ca este dreptul meu de lunatecinsomniac – si nici mustrarea cu care de altfel m-am obisnuit ci vocea pitigaiata si iritanta a colegei pe care o auzeam deja cum imi zgaraie timpanele mintii.. fenomen, dupa opinia mea, mai dureros decat cel real. Asa ca am renuntat repede sa ma grabesc sau sa ma mai stresez. Am deschis larg fereastra sa alung somnul si mi-au placut racoarea si cerul tomnatec innorat. M-am intins inapoi in pat de unde mi-am aprins o tigare si am baut sorbind din cafeaua cu lapte ramasa de ieri ca si cum ar fi fost inca fierbinte.. imi simteam cearcanele umflate de nesomn si de nevise. pufaiam tigarea lansand deasupra mea, inspre tavan nori de fum albastru si fortam parca in ciuda somnului sarac visarea cu ochii deschisi. Una dintre cele mai dulci si mai bogate roade ale toamnei mi s-a parut dintotdeauna reinceperea stagiunilor cu spectacole de teatru, opera si alte evenimente monden-culturale. am un spectacol de tango modern ratat in stagiunea trecuta dar pe care l-am regasit cu mare bucurie in programul de luna viitoare. numar zilele pana atunci asa cum mai numeri uneori cand stii ca se apropie aniversarea ta. un regizor roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca Julieta nu s-ar fi sinucis iar raspunsul l-a metamorfozat in acest spectacol unic de tango cu muzica RadioHead si pe care abia astept sa-l vad, sa-l aud, sa-l respir.
Imi readuc mintile in prezent amintindu-mi de colega agitata. Imi parasesc culcusul meu cel cald si drag, deschid usa dormitorului, ies, inchid usa, pasesc descult prin holul semi-luminat, ma impiedic de papuci, injur pisica in soapta, aprind lumina din baie, deschid, intru, ma sprijin cu palmele de marginea chiuvetei, privesc in oglinda si incremenesc. stupoare: parul meu ciufulit nu mai era. si nici dintii mei albi si strambi nu mai erau. EU nu mai eram. Disparusem. Eram invizibil ca si cum nu fusesem niciodata pe fata sau pe dosul pamantului. pentru o secunda ma crezut ca murisem in somn iar acum, fiind doar spirit pur oglinda nu reflecta ce nu cunoaste. Panicat am cautat repede in mecanismul de rotite dintate al mintii mele un raspuns fie el si paranormal dar viu pentru dilema mea nevazuta. Am realizat ca peste fix 3 minute va suna alarma telefonului si ma voi trezi ciufulit, cu cearcane umflate de nevise, injurand printre dinti pentru ca iar voi intarzia la serviciu.
“Buna dimineata iubita mea frumoasa!” (ii aplic doua ventuze de buze peste ochii inchisi si vad cum zambeste din somn) “ai visat frumos?” ‘neata!’ (raspunse ea dulce si incet) ‘da, am visat ca Julieta inca traieste’…
22 Sep
