ninsoarea a inceput sa curga ca o perdea alba, de matase. “repede, vino sa vezi, ninge!” m-am apropiat cuminte de fereastra si de la spate i-am cuprins mijlocul cu mainile. si-a lasat capul sprijinit de umarul meu si a oftat usor. zambea totusi. i-am sarutat tampla dreapta si i-am mangaiat parul. s-a intors, a zambit iar, m-a privit in ochi, apoi si i-a inchis pe ai ei si m-a sarutat. “stii, esti cel mai mare prost!” “de ce?” am intrebat eu. “pentru ca in loc sa te tii de prostii cu jandarmii si huliganii mai bine te-ai gandi cum sa ma iubesti” “dar te iubesc” “nu la asta ma refeream…” mi se pare foarte frumoasa cand ma cearta si ma priveste putin incruntata. “fa dragoste cu mine!…” a spus dintr-o rasuflare. putin contrariat i-am lasat in jos breteaua maieului si i-am sarutat umarul. era fin si alb. am urcat pe gat inspre urechea in care i-am infipt o limba. parul ei mirosea a portocale! am continuat s-o ling peste obraz pana am ajuns in dreptul gurii si am sarutat-o apasat strecurandu-mi limba intre buzele ei…
