Am 26 de ani si ma simt perfect angrenat intr-un sistem rudimentar de supravietuire. cu 3 ani
(au fost vreo 6) de facultate am reusit sa aman o multime de lucruri mari ce presupun responsabilitati mari. sa ma casatoresc, sa-mi intemeiez o familie, sa fac copii, sa salvez lumea si apoi sa o distrug. sa ma distrug.. intr-un mod tolerat de societate. muncind pe branci de la 8 dimineata pana cine stie a cata din zilele urmatoare. nu incercati asa ceva acasa. veti dormi mai mult de 24 ore dupa un maraton ca asta si o sa va doara capul cand va veti trezi… incerc ca sa fiu fericit.. mi-am cumparat o bicicleta, si vreau sa am toate machetele din colectia Masini de Legenda. dar vai, banii nu cumpara fericirea.. vreau sa lucrez pe un vas de croaziera de anul urmator si am nevoie de antrenament. exagerez.. am nevoie de o pauza, un concediu, cateva clipe de iubire adevarate si fara despartiri dupa.. exista asa ceva? depinde doar de mine. de cat de mult pot eu oferi. de cat de mult reusesc sa imi inving egoismul.. ar trebui sa daruiesc mai mult, stiu. ca sa primesc mai mult. vreau si sunt putin filantrop.
